Posts Tagged ‘alcool

14
Jan
12

prima lu’ Pomelo

Mă plimbam azi cu maşina prin oraş, în drum spre Scârţ, tremurând de frig. Că doar e ger afară. Şi ninge. Şi e polei. Şi frig. Pe dracu, mă trezesc la semafor după ce evit ca zeul un accident. Afară, +7 grade la ora 4 dupa-masa, în mijlocul lui Ianuarie. Pula ger, zăpadă, frig şi toate cele. Planeta asta se duce-n mă-sa cu noi cu tot.

Din boxe se auzea Beatles. Mult Beatles. Beatles ajută mult la schimbările mele de stare, bruşte fiind, de parcă aş fi pe stop. Sau gravid. Sau… na, femeie în general.

Depresia asta duce la accentuarea viciilor dobândite de-a lungul tinereţii. Te face să bei, să fumezi mult şi divers, să bagi în tine ca spartu’, să faci hemoroizi de la atâta stat pe scaun în faţa calculatorului jucându-te ore bune acelaşi joc, la care nici după aproape un an nu ai reuşit să devii măcar mediocru, sau dând refresh la fiecare 5 minute aceleaşi pagini web, că poate postează cineva o soluţie permanentă pentru probleme tale temporare. Cine ştie, poate-poate.

E nasol să-ţi dai seama că ţi-ai trăit ultimii ani minţindu-i pe toţi din jurul tău, şi, automat, pe tine, dând vina pe ei pentru eşecurile tale şi mirându-te că toţi prietenii tăi din tinereţe de fapt te lucrează pe la spate, că ei nu dau 2 lei pe tine, că eşti un surplus, nu eşti bun de nimic şi ceva, undeva, cândva s-a rupt în toata relaţia cu ei, dar nu ştii ce, iar lor nici nu le mai pasă. Tu îi accepţi şi aşa, convingându-te că e mai bine cu ei decât singur. E frica asta de singurătate care te împinge totuşi înspre necunoscut, înspre socializarea cu străini, relaţii noi de care totuşi ţi-e cât de cât frică. Poate n-au să râdă la glumele tale şi au să-şi facă o impresie proastă despre tine, şi o caci din prima, şi aşa devii paranoic, ajungi să crezi că nu te înghite nimeni şi că tipa de care iţi place nu te vrea şi îşi face de cap cu alţii, poate chiar cu prietenii tăi (ăia care oricum te urăsc şi vor să te fută). De-aia nu răspunde la telefon sau la mesaje si tot inventează scuze penibile să nu vă întâlniţi, gen „sunt obosită”, „sunt la lucru până târziu” sau „am sesiune şi trebuie să învăţ”. Tu pui botu’, că doar ea vrea să-şi bată joc de tine, clar! Toată ziua pune la cale planuri mârşave împotriva ta. Că doar ăsta îi singurul ei scop în viaţă.

Atunci te agiţi, te enervezi şi apoi te plafonezi. Imaginaţia ta bogată intră în acţiune şi creează pe loc scenarii dramatice tembele, numai bune de vizionat în somn. Râd când realizez că toată chestia aia cu „Scumbag Brain” e 100% reală. Creierul tău vrea să te fută. Adică tu ţi-o tragi ţie însuţi. Îți pui beţe în roate, roţi pe schiuri, cazi pe gheaţă şi-ţi spargi capul.

Ce faci ca să te calmezi? Logic, iţi torni un pahar de whisky, iţi aprinzi o ţigară, sau mănânci la ora 2 noaptea de parcă acum te-ai întors dintr-un sejur nedorit pe o insulă pustie unde n-ai băgat nimic altceva în gură timp de 2 luni decât nuci de cocos şi peşte prăjit. Asta dacă ai învăţat să faci foc. Altfel, vai de curul tău.

Aşa, încet-încet, o dai în beţie, în cancer, dai eroare la cântar, apoi bani la doctor şi, în final, te împiedici și cazi în depresie.

Ăăăăă, ajungi de unde ai plecat, nerezolvând nimic, te învârţi în acelaşi cerc prin care te învârţi de ani de zile. Realizezi că viaţa e de căcat, că oamenii sunt de căcat, şi că, evident, şi tu eşti de căcat, dar mai de căcat decât ceilalţi, pentru că tu, spre deosebire de ei, nu mai ai nici un pic de respect pentru tine. Cum să nu-ţi vină să-ţi tragi câţiva pumni în faţă?

În loc să-ţi bagi pula şi să te bucuri de viaţă. Și-aşa îi scurtă. În final, ce mai contează, că doar murim cu toţii în decembrie. Eu rămân cu prietenii mei Jameson, Kent şi Beatles. Măcar ei nu mă judecă la fel ca voi, toţi ăştia! Bit ches!

03
Jan
12

etanolul cel de toate zilele

În cel mai incredibil fel, blogul ăsta încă primește vizitatori zilnici. N-am o continuare, pur și simplu m-a făcut să exclam un mare „pffff”, suficient cat să clatin ficusul-bebe de pe cealaltă parte a mesei. Cred că e undeva în datoria noastră mea să mai contribui mormanului de nimicuri de-aici, măcar până mă plictisesc, poate chiar cu o oarecare frecvență, un luni și vineri sau ceva tembel de genu’ ăsta.

Cum azi e marți, nu m-am gândit la un subiect. Ăăăăăpfffcrrrrrr alcoolul. Un subiect pe care-l știu bine și mi-e chiar drag la ficat.

Într-o conversație cu unitatea maternală despre oameni și traiuri, ne-am dat seama că suntem înconjurați de oameni deprimați. Eu în generația mea, ea în a ei. Oamenii nu erau așa mereu, spune ea. Perioada aia a fericirii și nostalgiei (deși sub bocancul unui regim comunist) a existat și persistă prin memoriile lor și ale noastre, celor mai devreme veniți. Deci, de ce-i lumea mai amăruie și seacă deși viața e, în teorie, mai buna. După scurte dezbateri am ajuns la subiectul de mai sus. Alcoolul. Pe vremuri comuniste alcoolul nu era atât de frecvent băut și aproape niciodata de la o vârstă atât de fragedă ca în vremuri curente. Strictețea nu permitea scăpări tembele de genul „sut mulbt phrea bahbur pehnthru hasta”. Trebuia să fii unde trebuia să fii în dispoziție optimă. Fără scuze. Alcoolul este o substanță care induce depresie. Trecerea de la alcool la cafea e motivul pentru care a avut loc Renașterea și trecerea înapoi la el după revoluție prin generația nouă e motivul pentru starea de căcat pe care o avem acum. Și nici nu reușim o scăpare. Oamenii triști beau pentru că sunt triști că beau.

În ziua de azi barurile-s pline cu prichindei abia ieșiți din generală cu țigările-nfipte-n cavitățiile bucale, pufăind regește cu berea-n brațe și căpșoarele pe masă, bieții de ei. Odată ce începi atât de devreme consumul, scazi nivelul fericirii în rază colectivă și te trezești cu o grămadă de adolescenți sinucigași, deprimați și deloc capabili să facă față sistemului social, care devin apoi niște adulți sinucigași, deprimați și deloc capabil să contribuie sistemului social.

Nu vreau să spun că alcoolul e rău ca simpla-i existență. Asta e o afirmație dobitoacă, e de parcă aș spune că apa-i rea că te poți îneca în ea. E vorba de imboldul pe care-l avem toți de când suntem mici să ne autodistrugem prin împingerea celor din jur. Alcoolul e acolo ca să facem asta. E motivul pentru care aproape toți care citiți articolul ăsta ați început să fumați cel târziu în liceu și v-ați îmbătat praf tot cam pe-atunci. Ăsta, cred eu, e motivul pentru care suntem fiecare atât de triști.

Asta, desigur, pe lângă faptul că te-o părăsit idioata aia.

23
Apr
09

De ce e bine să bei?

Urmează o lista care-mi stagna de mult în grămada de idei pentru acest mic blog. Este o listă a lucrurilor pe care le facem când suntem beți și ne plac. Lista e, din nou, din punctul de vedere al mai multor bărbați. Îi mulțumesc Sacului, lui Cărăbușului și lui Crazy Eyes Christian pentru completarea listei.

DE CE E BINE SĂ BEI?

Cântatul și realizarea că ai o voce superbă – Muzica bună la beție e pielea întărită de pe budinca de vanilie.

Jocul cu orice obiecte care se află pe masă – Asta o face toată lumea, chiar și trează. Învârți o sticlă, aprinzi o brichetă până te doare mâna,  pui pachetul pe-un colț și-i dai un bobârnac.

Flirtatul – Din nou ceva ce apare în viața lucidă, dar e cu atât mai frumoasă când nu te prea interesează rezultatul. Ce-i drept, ajută ca și ținta ta să fie măcar tipsy.

Dezvăluirile – Nu ești și nu vei fi niciodată mai sincer decât cum ești beat. Orice fel de restrângeri dispar, modestia dispare, rușinea dispare, bun-simțul dispare. Mediul perfect.

Sexul – Din proprie experiență, NU recomand sexul beat. E ok că nu-ți amintești și că nu îți prea pasă cine/ce e,  dar când clatini barca cât oricum nu poți sta în picioare nu poate avea decât un rezultat verde, galben sau roșu, în funcție de ce ai mancat și băut mai devreme.

Statul cu capul pe masă – La o masă de băutori mereu va exista cel puțin un oarecare întins pe masă, cu capul pe brațe, cu brațele pe masă, cu mintea-nvârtindă și somnul în preajmă.

Proptitul capului pe faianța deasupra pisoarului în timpul urinării – Chestia asta a început lista. E un sentiment deosebit de relaxant să piși într-o poziție așa relaxantă.

Privitul în gol – Atunci când vrei doar să te îndepărtezi de tot, o faci foarte bine beat.

Privitul lung în oglinda din baie – Asta deja vine în stadiile avansate ale ebrietății, să te privești în oglindă și să tragi concluzia că arăți foarte bine, sau să nu te recunoști (pentru că arăți așa de bine).

Fumatul în timpul urinării – Multitasking divin.

Filozofatul – Deosebit de interesant. Pot accepta că ești mai deștept când ești beat din simplul fapt că informația tinde să curgă din tine, de vrei de nu vrei. Să insiști pe un anumit fapt, chiar unul în care nu crezi în el, e mereu ajutat de alcool.

Alergatul – Eu știu asta destul de bine, dar Robinetul o știe MULT mai bine ca mine. Alcoolul te eliberează, fizic și psihic. A fugi e o exercitare. Ajută. E frumoasă.

Mozolitul – Folosesc cuvântul ăsta tembel, pe care îl urăsc cu sufletul, pentru că toată lumea va vizualiza aceeași chestie. Un sărut poate fii drăguț, simpatic, micuț, subtil. Un sărut “francez” e senzual, erotic, prelungit spre plăcere. “Mozolul” e aia ce faci atunci când aveți amândoi 3-4 beri la bord și jumătate din tine adoarme cât o faci. Îți bagi limba pân’ la amigdale, îi mânjești toată fața, te încorzi tot, îi prinzi fața, îi muști buza de doare. De prost ce ești. Mâine ai buzele umflate, de doare limba și ceru’ gurii, dar, futui, e bine atunci.

Sindromul “unde sunt?” – Nu toată lumea a trecut prin asta. Bei, bei, bei și mâine dimineață te trezești undeva, cu cineva în pat, dezbrăcat pe jumătate și habar n-ai unde te afli. Celalalt doarme, dar ți-i târșă să-l trezești, așa că te iei, te-mbraci și pleci.

Urinatul – Da, sunt multe d-astea în listă. Ai stat vreodată la WC și îl auzi deodată pe unul că  scoate un oftat încărcat în plăceri? Apoi îi auzi urina lovind bolul? Na, ăia suntem noi, cei care, umpluți de bere, găsim plăcerea într-un pișat.

Dansatul – Precum cântatul, ai impresia că o faci bine și-ți place de mori.

Băutul pe banii altuia – O plăcere rară a băutorului de rând, dar e un adevărat eveniment pentru care merită să-ți suni familia înduioșat. Să bei pe zero lei e pentru noi, nu pentru ei.

Ciocnitul în cinstea ORICE – Bă, am fost să mă piș! Noroc! Bă, era să pic de pe scaun! Noroc! Bă, tocmai am ciocnit berile! Noroc!

Gluma – O metodă tipică de exteriorizare a sinelui  matosit este acela de a arunca o gluma la fiecare a doua propoziție. Și absolut TOATE sunt amuzante. Ale tale, ale lor, ale ei, ale mele. Toate. Râzi ca fraieru’ la orice.

Toată lumea e mai frumoasă – Ora 20: Mă, Gigi, uită-te, mă, la aia de la bar. Arată binișor, păcat că nu-i blondă. Ora 01: Gigi, E BLONDĂ!

Adormitul – Oriunde te-ai afla/ai pica, e bine și-ți place.

Jocurile la băut – Bolț, Bozo, Puls, Banu’, cărți,  v-ați ascunselea, tra la la la la.

Jocurile la WC – E, hai, noi bărbații le-am făcut toate. Să încerci să te piși în bol de cât mai departe posibil, să faci un cerc pe capac, să cureți tot rahatul din bol prin a te pișa pe el cu cât mai multă fervoare, să nimerești doar apa pentru a deranja cât mai mult posibil restul lumii.

Elementul de grandoare – Un efect secundar al beției care, după cum am spus mai devreme, face ca orice te ține câtuși de puțin modest să dispară. Provoci străini la bătaie, vorbești gălăgios, ai impresia că ideile tale sunt supreme etc.

Monologul gălăgios de la WC – În general, la o ieșire în oraș, singurul loc în care ești singur e la toaletă. Acolo, pe lângă a-ți vărsa urina, îți verși gândurile. “Arată așa de bine, dar nu cred că o să vrea să iasă cu mine că-i o curvă frumoasă care vrea băieți ca mine pentru că eu sunt un tip bine făcut și deștept, complet nepotrivit pentru prințese ca ea, dă-o dracu’ de curvă”. Pare familiar?

Calități sociale elevate – Cred că singurul atuu din lista atu din lista asta, ești prieten cu toată lumea și crezi în asta sincer.

Realizarea prostiei – Cu toții ajungem la acest stadiu, când stai cu fața-n palme și-ți spui: “Doamne cât de prost sunt / Am băut ca bou’ / Nu mai beau niciodată”.

Ieșirea la aer – Plăcut pentru scurt timp, revigorant și răcoros.

Aspirații spre nuditate – Deosebit de amuzantă și asta. Mereu vrem să ne dezbrăcăm. Tricoul cade mereu. Pantalonii, uneori și ei.

Să aibe alții grijă de tine – Sentiment inegalabil, să știi că poți să te faci ultimul preș că oricum va veni X, te va ridica, te va curăța și te va duce acasă.