Archive Page 2

02
Jul
10

Ospitalitate – mit urban, nu şi rural

Ospitalitatea e ceva ce găseşti la sat. Când mergi la Roşia Montană cu cortul, ţăranii te vor primi în casă să te speli, să-ţi dea micul dejun şi te dau afară dacă le oferi ceva în schimb. La oraş se numeşte bacşiş, e 15% din preţul cheltuilelor, adăugat. Nu e gratis, te lasă mai sărac şi puţin mai fraier.

01
Jul
10

Paradox 2, 3 si 4

Dacă un mim depășește viteza sunetului se aude boomul sonic?

Dacă un avion depășește viteza luminii devine invizibil?

Hmm. Dacă un pirat depășește viteza luminii devine ninja?

20
Jun
10

Paradox 1

Dacă un pacient de Alzheimer’s, care are și amnezie, uită că uită, își amintește?

31
May
10

Tăierea porcului în banat

De la masturbare şi pornografie trecem la obiceiuri în familie, să fie bine pentru toţi.

Meseria Mainii: Dintr-o panică subtilă față de lipsa activității pe blogul ăsta, a venit timpul să vă prezint primul nou membru (mai e unu pe drum) al familionului de Amici. Curtea a deliberat e un prichindel mai înalt ca mine, cu o șaibă de plastic în ureche, handicapat vizual cu permis de conducere, piciorușe subțiri,  pantaloni strâmți și un tată soră cu Norris ăla.

Ca-n fiecare iarnă, la noi se taie porcul. Tot familionul se siue-n maşină sau în tren şi merge spre cocini, care sunt pe undeva lângă Jimbolia. Există şi o casă acolo, unde stau bunii noştri prieteni care cresc animalele pe care noi le păpăm de sărbători. Ei se chinuie un an, noi venim pentru o zi şi îi sărăcim de frumuseţe de scroafă.

O ţuiculiţă, multe pahare, o masă, un mini-eşafod pentru victimă, cuţitul şi butelia pentru pârlit sunt deja pregătite. Bărbaţii se schimbă-n haine de scandal, femeile-şi trag şorţurile şi purced spre capturarea scroafei. Fiind mare, că tare bună-i cărnica şi şunca de casă dacă-i multă, e cam geu s-o stăpâneşti. În fond, o prinzi să-i curmi viaţa. În cocină, unul o prinde de coadă şi săracul animal guiţă ca din gură de şarpe. Adică de porc. Taică-meu, care-i un vlăjgan vânjos ca bradul, îi prinde urechile şi-o direcţionează spre locul unde se va-ntâmpla sacrificul. Cu greu reuşesc cei doi s-o stăpânească, dar într-un final o mută 10 metri mai departe, unde restul lumii aşteaptă să vadă ce se va petrece.

Pasul unu este un succes. Normele UE spun că porcul trebuie mierlit numai după ce i se administrează o injecţie cu ceva, ca să nu-l doară. Ei, dar de scroafe nu se zice nimic. Aşa că, după ce îşi face curaj cu un păhărel dat pe gât, ia cuţitu-n mână şi fără să clipească îl bagă-n gâtul dobitoacei, care, mai ceva ca un american torturat de un arab, se zbate,  guiţă şi inspiră aer cât pentru şaişpe. După punctul culminant, animalul oboseşte şi crapă. Ce-a fost mai greu a trecut, acum urmează să pută. Se aprinde flacăra şi de data asta e rândul femeilor să lucreze. Pârlesc blana şi aşa rară a lighioanei, iar un miros infernal se-mprăştie-n jur. Dar nu contează, suntem afară, avem ţuică, avem geci, ne doare la pateu. După pârlire, urmează spălatul, pe care îl fac posibil tot femeile. Furtunul şi buretele curăţă scroafa. Încheind cu succes maxim şi pasul ăsta, lumea ia o pauză. Unii mai trag la măsea, alţii se uită la ceilalţi cum beau, dar toată lumea-i fericită că un animal a murit şi urmează ca bucăţi din el să atârne la loc de cinste în şpaisurile familiei.

Binemeritata pauză ia sfârşit şi începe tranşarea. Mie nu-mi place să văd cum despică pieptul săracei jivine, aşa că mă retrag într-o cameră cu televizor şi mă uit la nimic până când porcul e gata tăiat. Asta durează o ţâră mai mult, ce-i drept, dar la televizor găseşti mereu ceva mai interesant decât o scroafă cu măruntaiele şi şuncile pe masă.

Ritualu-i ritual, aşa că se fac cârnaţi din maţele dihaniei, nu din porcării ambalate. Dacă-i natural, natural să fie! Sigur, pentru a putea băga carnea-n maţe, acestea trebuie spălate. Foarte interesant cum nişte femei stau într-o odaie unde miroase a conţinut defecabil şi spală măruntaie ca să bage carne într-ânsele.

Se rezolvă şi asta, se fac şi cârnaţii cu maşina de făcut cârnaţi şi ce-o mai fi. Deja e seară bine, aşa că treaba ar cam trebui încheiată şi încununată cu o friptană ca la ţară. Nimic mai adevărat, în 3 minute masa e pusă, totul e curăţat şi după alte 2 minute farfuriile sunt pline cu carne prăjită şi pireu, plus murături sau compot, după gust.

Ne înfructăm ca şi cum ceea ce păpăm n-a fost viu acum 8 ore şi satisfăcuţi, stăm la poveşti cu scobitorile-n gură. A doua zi plecăm, că doar e Ajunul şi trebuie să rumegăm şi-n seara de vine carne din săraca scroafă.

13
Mar
10

Prietena include mâna dreaptă

Trag o aşteptare-n Scârţ cu un ceai bun şi ţigări scumpe, şi mi-am amintit de un oarecare articol pe care voiam sa-l scriu plecând de la ceva spus prietenei mele.
Vorbeam despre diverse genuri ale pornografiei şi preferinţele noastre printre ele şi am ajuns la concluzia tristă (de care probabil că ar trebui să-mi fie ruşine) că cel mai plăcut gen al pornografiei, din punctul meu de vedere, e acela solo. O tipă care-şi face nenumărate grozăvii cu mâinile sau scule specializate. De la această primă cuncluzie am ajuns la a doua: tendinţele mele de monogomie se extind în gusturile din pornografie. Nu spun că asta e ceva general aplicabil, nu ştiu ce-aş putea spune despre mine dacă am vorbi mi-ar plăcea zoofilia, sau scat etc, dar în cazul meu, ca un tip încrezător în ale “1+1 şi atât”, se aplică, şi asta e cam ciudat, dar, culmea, are sens.

Ok. Pe lângă asta, mergând pe principiul “How FA can I go?”, aş vrea să-mi exprim public condoleanţele faţă de dragul nostru Sac, al cărui al doilea membru de familie se plimbă prin fanteziile lui Dante, şi să adaug “ne e dor de tine, ne va fi dor şi de ea”… dar mai mult de tine fap fap fap.

02
Mar
10

Ceva ce pare ghei si emo

Vreti sa va spun parerea mea despre moarte? Despre ceea ce se intampla dupa ce picam lati intr-o buna zi? Nu cred in Rai/Iad, reincarnare, stafii, ne transformam in stele. Dupa moarte cred ca ajungem in acelasi loc unde ne aflam inainte sa ne nastem. Adica niciunde. Nimic. Constiinta dispare si corpul ii inmormantat, ars, donat sau de negasit. Nu prea putem privi spre sfarsit cu speranta in gand. Cel putin, asa vad eu lucrurile.

Vroiam sa va dau un sfat cu privinta la viata. Am fost motivat sa fac asta din cauza unui eveniment intristator mie. Nu sunt deprimat, doar demoralizat. Diferenta!  Sincer, nu stiu exact ce sa spun care sa nu sune prea cliseic si fals. Invata sa prioritezi si sa-ti bagi pula in cea mai putin importanta chestie. Nu-ti fa planuri sau griji. Fii o persoana selectiv sociala. Nu-ti bate capu’ cu problemele care nu te preocupa. Sa ai macar o intuitie de limitele tale. Depaseste-le macar o data. Si, in cele din urma, aprecieaza ceva in viata, orice ar fi acel lucru.

07
Feb
10

Cheltuiala cu cap

Inspirat de-aici:

http://dreamer0507.wordpress.com/2010/02/05/wow-rant/

Things I would do if I had 50 RON: your mom.

That is all.