Archive for the 'Experiențe și consecințe' Category

14
Jan
12

iremediabilul

La subiectul ăsta mă tot gândeam de câteva luni, dar n-am apucat niciodata să-l concretizez printr-un articol.

Fericire, veseilie, o chestie care s-a intamplat acum nici 5 minute e exact pe subiectul ăsta, deci îl pot aborda.

Copilăria și adolescența mi-am trăit-o într-un mediu bombardat cu stres. Era un mediu în care toată lumea mergea pe vârfuri în jurul celorlaltora pentru a evita ceea ce la noi se numeau „circuri”. Scandalul tipic unei familii la noi era mult amplificat și începea din cele mai infime lucruri, oricare erau, de oricine țineau. Asta cauza o tensiune enormă și continuă între toți membri familiei. E greu de explicat altcuiva. Era un control de frica lipsei lui.

Cu cât mai puțin timp petreceam în familie, cu atât mai mult observam că se lua mult prea în serios și că trăiam într-un mediu adesea toxic și bolnav. Fiecare era înspăimântat de toți ceilalți. Concluziile mele au culminat în primii ani de facutate, când am fost expus la alte feluri de trai, la răbdare, înțelegere și autentica băgare de pulă.

Oricum, asta mă aduce la acum 5 minute.

Îmi amestecam zahărul în biata mea cafea într-o ceașcă cu o gâscă veselă pe lateral. Soră-mea și taică-meu stăteau la masă și mâncau. Maică-mea spăla vasele. Ajunsesem acasă de foarte puțin timp, așa că ne-am trântit bagajele unde apucasem, fiind lihniți, ne-am pus la mâncat.

Și mi-am scăpat lingurița. Mi-a alunecat, mă-sa știe cum. Am stropit puțin în jurul ceștii și exact trei stropi au reușit să depășească marginea mesei și au picat într-o plasă plină cu diverse hârtii. Mă uit la soră-mea și zic „vezi că am scă…”. N-am apucat să termin propoziția. Se apleacă, vede, și face un „hi!” din ăla șocat, extrem de prelungit și plin de patos. Reacție egalabilă doar cu descoperirea unui cadavru cu tine-n pat când te trezești. Se-aruncă de pe scaun, trântește tot, ia foile și fuge-n baie cu ele. Nu știu exact ce voia să le facă. Un duș? O baie? Să le bage degetele pe gât? Chiar nu știu. Se întoarce comentând că nu-s ale ei și că acum totul e distrus și stricat. Practic îmi recomanda harakiri pentru lipsa de respect adusă ei. Taică-meu se trezește și el să se bage în discuție, dând vina pe ea că-și pusese foile lângă masă. Ea urlă la el, care, deși se băgase amuia, n-avea nici o vină. Că ce tata? Unde ar trebui să le pun tata? Să le pun în baie tata? Taică-meu zice că mai de grabă trebuiau lăsate în casa scării, în fața ușii de la intrare. Soră-mea-i aruncă cel mai dătător de ochi peste cap „da, bine!”.

Eu nu voiam decât să-mi fac o cafea nenorocită. Îmi era și mie somn. Dintr-un lucru atât de mic am declanșat ditamai tămbălăul.

Un lucru care n-am fost învățați a fost să acceptăm lucrurile întâmplate. Am fost crescut să mă enervez, să fiu mereu pregătit pentru lansarea glorioasă a unul scandal cât se poate de lung și gălăgios. Circul era soluția pentru tot. Deși nu rezolva nimic, era mereu prima armă. Un război rece în familie. Toată lumea stă să cadă bomba. Mi-am petrecut tinerețea urlând și urlându-se la mine fără speranța unui rezultat.

Soră-mea-i încă mică, săraca, și nu înțelege că sunt trăsături cu care ai fost crescut și pot fi schimbate cu efort minim. Pentru taică-meu e deja prea târziu.

Titlul se referă la iremediabilul situației. E momentul în care vreau să o iau pe soră-mea de umeri și să-i spun că n-am făcut-o intenționant, că-mi pare rău, că dacă aș avea o mașină a timpului, m-aș întoarce în timp și mi-aș desface un cola și gata. Dar probabil că urlând i-aș spune-o, deci -5 puncte mie.

Advertisements
20
Apr
11

de ordin personal

Vreau să vă spun ceva despre reacții. Despre ce-i normal și ce nu e deosebit de normal. Azi voi duce cota transparenței până la 11 și vă voi mărturisi căcaturi de-ale mele.

Deci, prima mea prietenă a primei mele relații serioase, Ela, s-a logodit aseară (sau pe undeva pe-atunci, am aflat pe facebook). Relația asta, cea dintre mine și ea, a ținut vreo 3 ani și s-a sfârșit acum vreo 2. Cred  că aparține perioadelor fericite din viața mea. Ălora cărora le zâmbesc. Le zâmbesc acum. Totuși, subliniez înainte de toate că eu mă aflu-n zona „chiar nu-i treaba mea”, și spun asta sincer. Nu am rămas în nici un fel agățat emoțional de ea. Tot ce trebuia să se răcească s-a răcit și-i dus. Nu mai aveam peste ce să trec… peste. De la ea până aici am mai trăit prin 2,5 relații într-adevăr serioase. Mintea mea era, și este, din toate punctele de vedere altundeva. În brațele altcuiva, în făcând orice altcevauri. Renunțat.

Apoi facebook-ul mi-a anunțat.

O reacție normală ar fi fost să o sun să-i urez toate bune, toate faine. La urma urmei, ea era dedicată relației ăsteia de vre-un an, poate un pic mai mult. Surprins n-aveam voie să fiu, și n-am fost. Vestea a venit ca veste, veste ar fi trebuit să rămână. Prost nu-s. O reactiție normală era să-mi pară bine pentru dânsa. Că, na, treaba mea încetase a fi. Și chiar îmi părea. E un pas care-și cere gândire profundă și serioasă. Despre sine și despre celălalt. Situație și viitor propus. Principii și alte etc-uri. Bine-mi părea și bine-mi pare.

O altă reacție normală era să-mi văd de treabă și mi-am văzut. În felul meu. În restrângerile mele amețite și ampulea. Am fost reținut. M-am reținut față de ea.

Treaba mea nu era.

Treaba mea nu e nici acum.

Reacțiile normale includ și a o invita-n oraș în cinstea ei. O băutura la alegerea dânsei, ciocnită-n urări faine și-n ideea că primul om din viața mea a scăpat și va ajunge cu bine, oriunde, oricucine, acum, acum curând. Ea-i o ea faină. Ea-și merită binele. Ea-i pe-un drum bun.  Ea-i un om bun. După tot mizerul din mine, ea a rămas omul bun. Și asta-i bine.

Normal era orice lucru pozitiv. O reacție cu plus în față. Orice bun.

Doamne, orice.

Dar nu.

Am aflat vestea târziu, în car de noapte, după muncă. Obosit. Am luat-o ca și cum n-aș fi luat-o. N-am luat vestea ca atare. Am reacționat normal. N-am reacționat deloc.

M-am trezit și am plecat.

M-am trezit. Am băut.

Cognac bun. Câteva a-la Zaraza. Schimb de local, apoi whisky bun. A-la Jameson. Ieftin.

Am căutat. Am cotrobăit, și, futu-i, am găsit. Plin plibările mele nocturne, din bar în bar, în pahar gol într-altu, o găsisem. Nu pe ea, fosta mea. Nu cea cu planuri de viitor. Futu-i, nu. Ea era bine, bănuiesc. E bine și acum. Bănuiesc. Nu. Căutam pe-orcine de-oricare fel. De chiar orice fel. O seară-ntreagă. Băut bine o găsisem. Da, dragii mei, îmi găsisem o altă alta, aceeași alta. O Ela. O Ela asemănătoare. Fizic. Și-o chema Ela. Ela ca pe Ela mea.

O reacție cam tembelă.

Am vorbit. De diverse diverse. De aiureli și altele. Muzică și filme. Căutam teren comun, c-așa-i normal. Nu știu dacă era, totuși, Jameson nu-mi lasă memorii, dar găsisem. Și am mers pe el, câmpi bătuți din cap în coadă. Am băut împreună. Lucruri bune și lucruri rele. Am mâncat pufuleți. Am dansat și-am cântat muzică proastă. Ne-am simțit bine. Chiar ne-am simțit bine.

Nu mă comportam cum trebe. Eu nu mă comport cum trebe. Cum ar fi „cu capu’-aș ” fi.

Da’, na.

Băusem cum trebe cu Ela asta. Mă distrasem cu Ela asta. În cinstea noastră de seară. În cinstea ei. Și-a persoanei faine care era. O persoană bună. Cu viitor. Cu o alegere deștept făcută. Cu un așteptări corecte-n trai. Pentru viața mea lăsată-n urmă, de mine și de altele. Pentru. Acele lucruri bune. Acelel lucruri faine.

Ela mea.

Teleleu de teleleu, pierdut pe străzi împreună, cândva și cumva mă găsisem la ea acasă. Era dimineață. Era vremea de mers la lucru și câștigat de trai pierdut. Eram gol. Era și ea. Eram încă beat. Probabil și ea. Mă trezisem, și ea.

A fost fain. Da. Ne simțisem bine. Da. Poate ne mai vedem. Da, clar. Confirmările nu-mi aparțineau. Mă trezisem și vedeam ce am făcut. N-am făcut un lucru bun. Nu eram eu acolo. N-aveam ce căuta eu acolo. Mi-am îmbrăcat țoalele-nșirate, m-am adunat și m-am oprit.

I-am urat tot ce-i bun și fain. Viitorul pe care și-l dorește. Tot. Orice. I-am dorit tot. Sincer. Corect. La timp. Atunci. Acum. Eu.

Am sărutat-o și am plecat. Și-am rămas plecat.

Toate astea, toate spuse. Și nu cred că. Nu a fost o reacție normală. Deloc.

Acum cinstesc în cinstea mea. Încă aici și tot așa.

02
Nov
10

Urăsc lumea toată

Motivele principale pentru această extremă antisocială sunt situațiile dobitoace în care sunt tras fără să-mi doresc, fără să particip. Toate se sfârșesc cu mine mestecând mâhnit mormane masive de bălegar cât arunc nervos și cu gura plină vina în stânga și-n dreapta până mă plictisesc.

Ce mi-a restârnit ura (asta) recent este un accident la care a participat mașina mea, dar nu și eu. Un jmeker de cartier se urla cu un alt jmeker de cartier în fața blocului meu, unde cam doar Mobilul-Meseria-Mâinii se odihnea, într-o fundătură. După câteva minute de atras atenția vecinilor, se bagă unu în mașina lui și o tulește. Ăstalalt, Vin Diesel, prea iute, prea furios, prea prostovan, se bagă la el în vehicul și-și dorește plecarea. Din nefericire, era cu curu’ spre ieșire și tre’ia să-ntoarcă. O bagă bine și nervos către mașina mea și-și trântește rabla direct în buca dreaptă a rablei mele, cretinu’, apoi pleacă-n urmărire.

Vine o vecină care urmărise incidenul să m-anunțe. Ajunge în fața ușii strigând pe scară „AICEA STĂ NU?” apoi încearcă la ușă. Da. Încearcă la ușă. Era încuiată. Apoi bate. Îi răspund și-mi spune că nu știu cine dracu’  și-o dat în mașina mea, să cobor fuga, și-mi spune numărul mașinii, care era de Timiș și se sfârșea în ANK. Prima mea concluzie, o proastă și-o dat în mine încercând să parcheze. Da’ cică era un tip la volan. Heh.

Cobor și sun la 112. Cică am sunat greșit, tre să sun la rutiere. Sun la rutiere, să vin mâine să dau o declarație. Îi întreb, da’, ce, nu vin să facă poze sau ceva? Nu, de ce-ar veni? Păi eu pot să sparg geamu’ și să dau vina pe ăla, le zic. Cică de ce-aș face asta? Și să nu fac asta. Bine.

Vecinii recomandă să merg la secția de poliție din zonă, să declar accientul. Mi se părea normal, mă urc la volan, plec în căutarea secției. După juma’ de oră de căutări am găsit-o marcată cu un semnuleț cât se poate de mic într-un boschet, practic. Acolo un polițist se juca solitare pe un calculator și asculta muzică populară. I-am prezentat problema și mi-a spus ca n-am ce căuta acolo, ca doar la rutiere se rezolva asta, ca „cine Dracu’ mi-a zis mie să merg acolo, că el vine doar dacă eu și ăla cu care am avut accidentu’ ne punem să ne lom la pumnăreală”. Bine. Mă iau nervos și mă car.

Vine ziua de mâine, merg frumos cu noaptea-n cap la poliție cu mașina, o parchez la un minut de secție, polițistu-mi spune să aduc mașina și să o parchez în fața secției, acolo une este oprirea este interzisă, că el nu’ vine „până la Billa să-mi vadă mie mașina”. Dar e chiar aici, la un minut, după colț. Nu, să i-o aduc în față. Bine.

Îi parchez mașina ilegal, scrie pe declarație și mi-o dă. Cu asta te duci la martor, îi pui numele, CNP-ul și numărul ei de telefon pe foaie. Bine.

Plec, mă culc până dupămasă, aștept până seară să vină vecina acasă. Scriu declarația cu numele dânsei, plec cu foaia la poliție. Ajung acolo, dau de alt polițist, o tipă de vreo 25 de ani. Îi dau declarația completată cum trebuie. Totul bine.

A, nu, stai, nu e. Cică îmi trebuie o declarație separată de la tipă, pe o foaie curată A4. Dar polițistul de mai devreme mi-a zis să pun martorul acolo. Nu, trebuie pus pe o foaie separată. Atunci de ce nu mi-a zis polistul mai devreme. Nu știe. Nu știu nici eu. Bine.

Ies în fața sediului și zic frumos ÎMI BAG PULA. Mă cac lent, frumos și parfumat pe birocrație, legislație și sistem. Mă voi duce să-mi iau aiaiailă foaie care zice că pot să circul cu mașina bușită. Și gata. Futu-i.

17
Mar
09

Srsly tagged

Sunt puțin prost dispus și simt nevoia de a distruge ceva frumos. După ce am spart un CD cu filmul Pi deasupra pisicii și după ce aceasta a fugit prin cameră cu schije de CD în ochi lovind obiecte aleatorii, m-am hotărât să fac un test gen “tag” și să-l iau complet în serios. Probabil mă va binedispune. De dragul unei provocări am să-l fac pe primul care-mi pică-n mână.

A
– Available:  Nu
– Age:  20
– Annoyance: Ipocrizia, Internet Explorer
– Allergic: Nimic
– Animal: Pinguinul
– Actor: Edward Norton

B
– Beer:  Timișoreana
– Birthday/Birthplace: 16 Ian / –
– Best Friends:  Sacul, Robinetul, Cărăbușul
– Body Part on opposite sex: Părul de pe cap, cearcănele
– Best feeling in the world: Statul în pat într-o dupămasă de vară
– Blind or Deaf: Blind
– Best weather: Ploaie de vară cu descărcări electrice
– Been in Love: Da
– Been bitched out: Nu
– Been on stage: Da
– Believe in yourself: Da
– Believe in life on other planets: Da
– Believe in miracles: Nu
– Believe in Magic: Nu
– Believe in God: Nu
– Believe in Satan: Nu
– Believe in Santa: Nu
– Believe in Ghosts/spirits:  Nu
– Believe in Evolution: Da

C
– Car:  Peugeot 107
– Candy: Da
– Color:  Verde
– Cried in school: Da
– Chocolate/Vanilla: Vanilie
– Chinese/Mexican: Chinezi
– Cake or pie: Plăcintă
– Countries to visit: Elveția

D
– Day or Night: Noaptea
– Dream vehicle:  Peugeot 107
– Danced: Da
– Dance in the rain: Nu
– Dance in the middle of the street: Nu
– Do the splits: Nu

E
– Eggs: Ouă Ochi
– Eyes: Căprui
– Everyone has: Piele
– Ever failed a class: Nu

F
– First crush: Grădiniță
– Full name: Meseria “Dexemplu” Mâinii
– First thoughts waking up: “Futui”
– Food: Limbă de vacă la cuptor

G
– Greatest Fear: Orbirea
– Giver or taker: De obicei iau. Uneori dau.
– Goals:  Faimă  prin intelect
– Gum: Airwaves Blue
– Get along with your parents: Așa și așa
– Good luck charms:  Nu am

H
– Hair Colour: Brunet
– Height: 187 cm
– Happy:  Ok, ce?
– Holidays: Vacanța de vară
– How do you want to die: Repede
– Health freak: Nu
– Hate:  Nimeni

I
(In guys/girls)
– Eye colour: Indiferent
– Hair Color: Indiferent
– Height: Indiferent
– Clothing Style: Indiferent
– Characteristics: Indiferent
– Ice Cream: Curaçao
– Instrument: Tobe

J
– Jewelry: Ceas
– Job: Contribuitor la o revistă de gaming

K
– Kids: Nu am
– Kickboxing or karate: Karate
– Keep a journal: Nu

L
– Longest Car Ride: Peste 20 de ore
– Love:  Da
– Letter:  V
– Laughed so hard you cried: Da
– Love at first sight: Da

M
– Milk flavour: Lapte
– Movie: Cloverfield
– Mooned anyone: Da
– Marriage:  Nu știu
– Motion sickness: Nu
– McD’s or KFC: McDonald’s

N
– Number of Siblings: Nu am
– Number of Piercings: Nu am
– Number:  3

O
– Overused Phrases: “What the flying fuck”
– One wish: Pace pentru mine
– One phobia: Electricitate

P
– Place you’d like to live:  Caraibe
– Pepsi/Coke:  Coca Cola

Q
– Quail: Da
– Questionnaires: Da

R
– Reason to cry: Ai citit până aici
– Reality T.V.: Nu am
– Radio Station: Radio Guerrila
– Roll your tongue in a circle:  Da

S
– Song: Travka – Nimic de pe frontul de est 2
– Shoe size: 43-44
– Sushi: N-am încercat
– Skipped school: Da
– Slept outside: Da
– Seen a dead body: Da
– Smoked: Da
– Skinny dipped: Da
– Shower daily: Nu
– Sing well: Așa și așa
– In the shower:  Da
– Swear: Da
– Stuffed Animals: Nu am
– Single/Group dates: Grup
– Strawberries/Blueberries: Nicicare
– Scientists need to invent: Liniște

T
– Time for bed: Noaptea târziu
– Thunderstorms: Sublime
– Touch your tongue to your nose: Nu

U
– Unpredictable: Așa și așa
– Under the influence: Da
– Understanding: De obicei

V
– Vegetable you hate: Nu am
– Vegetable you love: Spanac
– Vacation spot: Caraibe

W
– Weakness: Irascibil
– When you grow up: Am să îmbătrânesc.
– Which one of your friends acts the most like you: Sacul. Indubitabil.
– Who makes you laugh the most: Sacul. Indubitabil.
– Worst feeling: Stresul
– Wanted to be a model: Nu
– Where do we go when we die: Nu știu
– Worst weather:  Ninsoarea
– Walk with a book on your head: Da

X
– X-Rays: Da.

Y
-Year it is now: 2009
-Yellow: Nu

Z
– Zoo animal: Pinguin
– Zodiac sign: Capricorn

Heh, a ieșit de căcat. Chiar ma simt mai bine.

Originalul. Dacă al meu e amuzant, ăsta vă va opri respirația.

08
Feb
09

Concert Grimus. De ce ”nu”.

Aș vrea sa vă vorbesc despre trupele faine care își dezamăgesc fanii. Alaltaieri am fost la concertul Grimus din Jazz Pod 16, în Timișoara (<reclama> ale cărui 10 fotografii se află aici </reclama>). M-am prezentat din două motive. Motivul probabil, Solitude, și motivul probabil-nu, Omul recent.  Concertul a fost o celebrare a lansării noului lor album, Panikon, despre care nu auzisem mare lucru decât acum vreo cinci zile. Per ansamblu concertul a fost ok.  Dar a fost ok pentru că am scos fotografii ok. Muzica a fost mai puțin ok.

Trebuie să recunosc că eu cunosc Grimus de ani buni și îmi plăcea să ascult melodiile înregistrate pe un aparat foto ieftin. Omul recent, probabil singura lor melodie în limba română, cu niște versuri fucking AWESOME și puțin cam greu de găsit (pe care v-am găsit-o eu pentru că sunteți LENEȘI) nu au cântat-o nici la FânFest 2007, nici la acest concert, exact așa cum m-am așteptat. Pe de altă parte, Solitude, melodia care le-a câștigat faima pe radio-ul românesc și „în” internațional ( vezi Battle of the Bands 2008 ) a fost cântată la FF, dar nu la concert. Fuck, nici măcar nu apare pe album. Nu au cântat-o nici după ce eu și grupul meu de prieteni plus încă câțiva străini am strigat „solitude” în loc de bine-cunoscutu-l „bis”. Culmea că, decât să nu vină cât sunt strigați cu o melodie pe care ei se pare că nu o mai cântă, au venit și au cântat alte două melodii pentru încheierea aia puternică și oarecum regizată. Spun „oarecum” pentru a nu spune „complet”, dar cred că dacă nu îi chema nimeni înapoi, ei tot reveneau cu vreo scuză pertinentă gen „avem chef să repetăm două melodii”.

După concert, simțindu-ne ca niște fani vechi și neîndreptățiți, am întrebat solistul de ce au lipsit cele două piese. Omul recent cică e o poveste veche (o scuză deosebit de comodă pentru „întregul album e în limba engleză”, lucru pe care îl pot înțelege), dar solitude, citez, „atunci când am încercat să o cântăm în studio, nu a ieșit așa bine”. Atunci de ce nu au pus-o pe cea înregistrată deja în studio și sună excelent? Apoi a adăugat „nu ne mai reprezintă ca o trupa”… Da. Asta a spus. Piesa care i-a făcut faimoși, piesa cea mai difuzată la radio, piesa cu care au câștigat concursuri. Piesa aia. Adevărul trist este că sound-ul în piesele de pe album e identic de la una la alta, fiind greu de distins, cu puține excepții. Totuși, toate seamănă izbitor cu Solitude.

Poate e nostalgia faptului că n-am să mai aud niciodată acele piese live. Poate Travka. Nu știu. Știu doar că Grimus a ras pula cu penseta.

Later Edit:

Am scos faza de la inceput pentru ca se pare ca prea multi se simt de-a dreptul jigniti de ceea ce am scris eu si, sincer sa fiu,  cred ca am exagerat nitel. In rest, ramane cum e.