Eu fumez, tu fumezi, toti fumeaza

Da, stiu, site-u’ nostru nu a mai fost activ de ceva vreme. Dupa pierderea repetata a Simfoniei si, ulterior, a mea, nu a mai fost nimic postat pe site.  Plictisindu-ma la un laborator de Design for the Internet, m-am gandit ca am ignorat prea mult blogul nostru drag. Nu ma intelegeti gresit, mai mult ca sigur nu voi scrie regulat. Vroiam doar sa fac putina dreptate site-ului dupa atata timp de neglijenta(din partea mea). Mana si-a facut Meseria.

Ok, sa incepem. Poate ati observat si voi, da’ multa lume fumeaza. Mai ales din grupu’ nostru de prieteni. Eu am pe moment 2 ani la bord si am reusit cu ceilalti pufaitori din grup sa convertim 4 persoane doar anu’ asta. Ca majoritatea grupurilor sociale, exista mai multe tipuri de fumatori si, bineinteles, urmeaza o lista gandita la graba cu urmatorii:

Numero uno. Cei care nu au(aproape) niciodata tigari. Poate sa fie din motive financiare, se poate datora memoriei proaste si numeroase altele(care din lipsa timpului, nu le pot mentiona). De cate ori nu ati auzit asta: “Ba, n-ai sa-mi dai si mie o tigara?”. Taiati o linie intr-un carnetel de cate ori auziti asta intr-o saptamana si apoi verificati lista. Multe, ha? Na, cam atatea tigari ati fi fumat in plus daca nu ar fi fost tipu’ acesta de fumator. Dar, desigur, niciodata nu-l puteti refuza.

Two. Cei care au ceva cu brichetele. Acestia se impart in mai multe categorii: Cei care tot timpu’ umbla la flacara (guilty), cei care nu reusesc sa o tina aprinsa din cauza vantului pentru ca le este PREA LENE SA FOLOSEASCA DOUA MAINI ADICA CAT DE GREU POATE FII, SA FIM SERIOSI??? si cei care, atunci cand le dai o bricheta, si-o atribuie automat. Si o baga in buzunar. (Sper sa te simti. Stii cine esti.)  Probabil se datoreaza subconstientului lor de cleptomani. Dar desigur, nu te poti supara pe ei.

Trei. Cei care mint in legatura cu numarul de tigari ramase. Ii amuzant cand acestia interactioneaza cu primul tip din lista: “Ba, n-ai sa-mi dai si mie o tigara?” “Pula mea, mai am doar doua.” Am auzit asta de multe ori. Automat imi suna detectorul de minciuni in cap cand aud cacatul asta. Trebuie doar sa stii cum sa fii convingator si sa-ti dea. Si sa faci asta fara sa izbucnesti in lacrimi.

D. Cei care umezesc tigara. Nu ii prea poti invinui pentru chestia asta. Normal, ii dreptul lor. Dar na, timpurile sunt grele. Mai tre’ sa imparti tigari de cand cu criza. Si cel mai rau lucru cand nu ai bani sa-ti iei tigari ii sa fii nevoit sa faci schimb de saliva cu respectivul amic cu care imparti cancerul pe bat.

Funf. Iertati-mi lipsa umlautului. Si a diacriticelor. Sunt la un comp din scoala, nu am chef sa modifc setarile lingvistice de la tastatura. I-am lasat pe preferatii mei la capatul listei. Cei care nu recunosc ca fumeaza. Heh. De obicei fac parte si din prima categorie. Cel mai comic lucru cand iti cere cineva o tigara ii sa nici nu recunoasca ca fumeaza. Funny, nu-i asa? Bleah. Dar, ma voi folosi de o scuza care  am citit-o o data pe blogul Simfoniei,  parafrazand, normal, “Eu nu fumez, eu trag in piept.” XOXO, Popa.

Cam atat aveam de zis. Ne vedem la iarna.

Sacul de gunoi, Out.

Raiul nu are vamă

Dumnezeu, în general, e un tip OK. Îşi vede de treaba lui, nu face gură mare, nu se leagă de nimeni. Ce-i drept, nu-i place să se implice in mai nimic. Nu face favoruri nimănui, nu face muncă de voluntariat şi nici nu dă bani la cerşetori. Noroc că şi-a găsit un loc stabil de muncă doarece creşte un copil de unu’ singur. A avut o mică escapadă cu o brunetă din zodia Fecioară şi naşterea copilului a resetat cronometrul universal. După vreo 30 de ani, timp în care n-a plătit pensie alimentară, Dumnezeu s-a trezit cu fiu-su în prag, arătând ca un boschetar. Acum,  încearcă zilnic să se revanşeze faţă de puşti pentru incidentul cu răstignirea, de acu’ vreo 2000 de ani.

Cum ziceam, în mare, Dumnezeu e de treabă. Din păcate, de-a lungul timpului, a mai făcut câte o prostie. Vedeţi voi, Dumnezeu a vrut să încerce lucruri noi şi a experimentat cu diverse substanţe. Urmează o listă cu repercusiunile fiecărei experienţe în ordine cronologică.

Dumnezeu bea o cafea. Creează dimineaţa.

Dumnezeu bea un energizant. Creează insomnia.

Dumnezeu bea alcool. Creează veselia, depresia, excitarea şi furia.

Dumnezeu fumează o ţigară. Creează altă ţigară.

Dumnezeu fumează cealaltă ţigară. Creează dependenţa.

Dumnezeu fumează iarbă. Creează ornitorincul.

Dumnezeu consumă speed. Creează legile fizicii.

Dumnezeu trage cocaină. Ia o hartă şi alege 2 puncte aleatorii. Dumnezeu distruge  Sodoma şi Gomora.

Dumnezeu injectează heroină. Creează visul.

Dumnezeu le încearcă pe toate deodată. Face supradoză. Creează ateul.

O zi in chilotii unui panda

Azi, în timp ce aveam una dintre rarele discuţii cu maică-mea (fiind un adolescent morocănos şi ocupat), mi-a împărtăşit prima mea poveste inventată de mine pe la vârsta de 3-4 anişori. În urma inspectării manuscrisului unde ea a consemnat povestea, m-am decis să scriu un comentariu literar, cât mai amplu, al acestei povestiri, pregătindu-mă într-un fel pentru proba de BAC.

Povestea este următoarea: “A fost odată un urs, Pandilă. El era foarte sărac. Avea o singură pereche de chiloţi.”

Din start observăm complexitatea acestei povestiri, ea având 3 propoziţii, depăşind în lungime orice altă creaţie concepută de mine până la vârsta de 13 ani. Talentul meu pentru literatură se observa încă din acele fragede zile de grădiniţă.

Să analizăm în detaliu aceste 16 cuvinte marcante, în spatele cărora se află o multitudine de simboluri importante. De la bun început, am folosit o deschidere tradiţională pentru basme/poveşti. Din asta deducem cultura mea vastă privind speciile acestea literare. Cultură dobândită prin rugăminţi în toiul nopţii, prin care îl rugam pe străbunicul meu sau pe fratele bunicii mele să îmi povestească sau citească pentru a paisprezecea oară în acea zi povestea cu vaca a lu’ Tolstoi sau una cu o oarecare răţuşcă.

Continui. Urmează numele acestui personaj de basm, şi anume, Pandilă. Din asta deducem că el nu este un urs banal, dar un urs mândru, de viţă regală. Un urs exotic, un panda. Dar, fiind un diminutiv, un nume de alint, el devine un panda mai simplu, un urs de clasă mijlocie, de care lumea se poate lega. Este o antiteză între nobil şi om de rând, ca şi cea din “Prinţ şi cerşetor”, o antiteză între boier şi tăran, între exotic şi mioritic.

Urmează cea de-a doua propoziţie, la care nu găsesc multe de spus. Mă simt oarecum vinovat, deoarece la prima frază mi-am luat un avânt prea mare. Îmi aplec capul în ruşine şi mă duc la baie puţin. Cât timp am stat acolo m-am gândit să-l dau dracului, oricum urşii n-au atâtea posesii materiale, în afară de o roată de cauciuc şi, în cazul ăsta, o pereche de chiloţi.

Şi aşa ajungem la ultima propoziţie, “punchline”-ul povestirii, partea cu indispensabilii. Acea pereche de chiloţi reprezintă singura lui legătură cu realitatea, cu societatea. Rămâne aproape gol în faţa unui public neimpresionat şi pretenţios. Dar lui nu îi pasă. Pandilă este liber. Deşi izolat de restul lumii, el duce o viaţă proprie, o viaţă de boschetar. Poate că este primul urs aurolac din istoria literaturii de pretutindeni. O realizare impresionantă, făcută fără voia lui. Subconştienul meu de pe vremea aceea a creat un personaj real, palpabil faţă de care te poţi ataşa. Dar, sincer, cred că pe el îl măncă fix în curul păros înghesuit în acea unică pereche de chiloţi.

Act de Împerechere

Recent, în ziarul Libertatea, a fost publicat un articol despre cât de des fac sex unele dintre vedetele noastre, articol care a crescut tirajul la 415.000 de exemplare faţă de 245.000 în ziua precedentă. Mă întreb: Chiar e lumea atât de interesată de viaţa sexuală a unor vedete cu care nu vor avea nici o tangenţă în viaţa lor? Şi o intrebare mai tulburătoare: Oare există şi persoane care poate sunt excitate despre genul ăsta de dezvăluiri? Persoane a căror proprie prestaţie este îmbunătăţită de o asemenea ştire? Probabil că da. Probabil că gândesc prea departe.

Continui cu articolul. Se pare că predecesorul său a fost unul despre Alina Plugaru. Încântător. Despre Alina Plugaru şi ce avea ea de zis despre un cuplu american care a făcut sex în fiecare zi, timp de un an. Talentata actriţă a declarat că “Nici măcar eu nu fac sex în fiecare zi”. Eu personal o cred. Ea nu face sex în fiecare zi, doar joacă foarte bine rolurile care le primeşte.

Revenind la articol, menţionez că pe prima pagină este o poză nu tocmai încântătoare, şi anume, Adriana Bahmuţeanu simulând ceva ce ar vrea să fie un sărut cu Prigoană. Nu-i destul de rău cum arată sărutându-se? Imaginaţi-vă cum ar arăta cei doi în alte ipostaze, mai pătimaşe. Adriana dezvăluie ziarului că ea face sex cu Prigoană chiar şi de patru ori pe zi. Ce stamină au aceşti iubăreţi. Ne mai spune că “Nu mă bag lângă Prigoană în pat nearanjată. Aceasta este cheia succesului unei relaţii de lungă durată”. Lungă durată. Luând în considerare faptul că cei doi îşi sărbătoresc aniversările cu divorţuri, nu putem numi ce au iei o relaţie de lungă durată.

Din fericire, ei doi nu sunt singurii menţionaţi în acest studiu făcut de reporterii Libertăţii. Mai apare şi Smiley, Oana Zăvoranu, Andreea Bănică şi, tocmai la sfârşitul listei, Florin Petrescu, cunoscut ca şi Axinte.

Aceasta este poza din Libertatea:

Numai eu am impresia că seamănă extrem de bine cu un pedofil în poza asta?

Şi pentru că nimic nu-i mai tare decât vizualizându-l pe Florin Petrescu maltratând o fetiţă de 9 anişori, voi încheia aici.