No shit, Sherlock! (Re:Va Prezint: Un Cacat…)

V-aţi întrebat vreodata de ce plouă aşa greu? Sau de ce soarele ne incalzeşte şi lumineaza feţele dar nu şi sufletul şi inimile?

Simt ca viaţa mea e doar o agonie, doar o melodie trista , un recviem al propriului sine , o melodie care ma ingroapa in proprile-mi ganduri. Mă simt ca un pahar între căni, ca o lingură între fripturi, ca un baieţel lânga Michael Jackson. Adică sunt diferit, de nefolosit, sau daca sunt folosit sunt folosit pentru niste scopuri murdare de catre oameni murdari. Mă simt prezent in trecutul meu, iau trecutul meu pare a deveni un viitor care a mai existat in prezent. Simt că mintea mea se învarte intr-un cerc sub forma de elipsa. Gândurile mele progresează înapoi înspre viitor şi cred că nimeni nu mai poate opri avansarea decăderii. Oare cum e cand incetezi sa mai simti?

Vreau să ştiu cine sunt. Vreau să ştiu…sau nu vreau?Nici eu nu ştiu.Nu cred că e important. Dar oare ce este important? Te-ai gândit vreodată la ce este important? Eu nu..! Eu nu sunt important.

Unde-i dorinta?…Unde-i acea sclipire?…Unde mi-e motivatia?Nu sunt eu acesta…vreau sa ma vad din nou…vreau sa-mi vad dorinta de a fi cel mai bun din nou…nu mai am aceasta nevoie…dar o vreau…vreau sa simt cum e sa fiu din nou sus…de fapt vreau sa vreau sa simt asta…influentele m-au schimbat…m-au afectat cum nu ma lasam sa ma afecteze…nu e visul meu…nu e pasiunea mea…nu e ritmul meu…nu e beat-ul meu…nu mai am adversari…si ma multumesc cu prea putin…si cu o reusita care chiar nu ma va marca…nu mai am acea viziune de maretie…nu mai sunt buricul pamantului…Ma sting…

NASOL!

Va prezint:Un cacat