Adio, prinţ iubit!

De ce e bine să bei?

Urmează o lista care-mi stagna de mult în grămada de idei pentru acest mic blog. Este o listă a lucrurilor pe care le facem când suntem beți și ne plac. Lista e, din nou, din punctul de vedere al mai multor bărbați. Îi mulțumesc Sacului, lui Cărăbușului și lui Crazy Eyes Christian pentru completarea listei.

DE CE E BINE SĂ BEI?

Cântatul și realizarea că ai o voce superbă - Muzica bună la beție e pielea întărită de pe budinca de vanilie.

Jocul cu orice obiecte care se află pe masă - Asta o face toată lumea, chiar și trează. Învârți o sticlă, aprinzi o brichetă până te doare mâna,  pui pachetul pe-un colț și-i dai un bobârnac.

Flirtatul – Din nou ceva ce apare în viața lucidă, dar e cu atât mai frumoasă când nu te prea interesează rezultatul. Ce-i drept, ajută ca și ținta ta să fie măcar tipsy.

Dezvăluirile - Nu ești și nu vei fi niciodată mai sincer decât cum ești beat. Orice fel de restrângeri dispar, modestia dispare, rușinea dispare, bun-simțul dispare. Mediul perfect.

Sexul - Din proprie experiență, NU recomand sexul beat. E ok că nu-ți amintești și că nu îți prea pasă cine/ce e,  dar când clatini barca cât oricum nu poți sta în picioare nu poate avea decât un rezultat verde, galben sau roșu, în funcție de ce ai mancat și băut mai devreme.

Statul cu capul pe masă - La o masă de băutori mereu va exista cel puțin un oarecare întins pe masă, cu capul pe brațe, cu brațele pe masă, cu mintea-nvârtindă și somnul în preajmă.

Proptitul capului pe faianța deasupra pisoarului în timpul urinării – Chestia asta a început lista. E un sentiment deosebit de relaxant să piși într-o poziție așa relaxantă.

Privitul în gol – Atunci când vrei doar să te îndepărtezi de tot, o faci foarte bine beat.

Privitul lung în oglinda din baie – Asta deja vine în stadiile avansate ale ebrietății, să te privești în oglindă și să tragi concluzia că arăți foarte bine, sau să nu te recunoști (pentru că arăți așa de bine).

Fumatul în timpul urinării – Multitasking divin.

Filozofatul - Deosebit de interesant. Pot accepta că ești mai deștept când ești beat din simplul fapt că informația tinde să curgă din tine, de vrei de nu vrei. Să insiști pe un anumit fapt, chiar unul în care nu crezi în el, e mereu ajutat de alcool.

Alergatul – Eu știu asta destul de bine, dar Robinetul o știe MULT mai bine ca mine. Alcoolul te eliberează, fizic și psihic. A fugi e o exercitare. Ajută. E frumoasă.

Mozolitul – Folosesc cuvântul ăsta tembel, pe care îl urăsc cu sufletul, pentru că toată lumea va vizualiza aceeași chestie. Un sărut poate fii drăguț, simpatic, micuț, subtil. Un sărut “francez” e senzual, erotic, prelungit spre plăcere. “Mozolul” e aia ce faci atunci când aveți amândoi 3-4 beri la bord și jumătate din tine adoarme cât o faci. Îți bagi limba pân’ la amigdale, îi mânjești toată fața, te încorzi tot, îi prinzi fața, îi muști buza de doare. De prost ce ești. Mâine ai buzele umflate, de doare limba și ceru’ gurii, dar, futui, e bine atunci.

Sindromul “unde sunt?” – Nu toată lumea a trecut prin asta. Bei, bei, bei și mâine dimineață te trezești undeva, cu cineva în pat, dezbrăcat pe jumătate și habar n-ai unde te afli. Celalalt doarme, dar ți-i târșă să-l trezești, așa că te iei, te-mbraci și pleci.

Urinatul – Da, sunt multe d-astea în listă. Ai stat vreodată la WC și îl auzi deodată pe unul că  scoate un oftat încărcat în plăceri? Apoi îi auzi urina lovind bolul? Na, ăia suntem noi, cei care, umpluți de bere, găsim plăcerea într-un pișat.

Dansatul – Precum cântatul, ai impresia că o faci bine și-ți place de mori.

Băutul pe banii altuia – O plăcere rară a băutorului de rând, dar e un adevărat eveniment pentru care merită să-ți suni familia înduioșat. Să bei pe zero lei e pentru noi, nu pentru ei.

Ciocnitul în cinstea ORICE – Bă, am fost să mă piș! Noroc! Bă, era să pic de pe scaun! Noroc! Bă, tocmai am ciocnit berile! Noroc!

Gluma - O metodă tipică de exteriorizare a sinelui  matosit este acela de a arunca o gluma la fiecare a doua propoziție. Și absolut TOATE sunt amuzante. Ale tale, ale lor, ale ei, ale mele. Toate. Râzi ca fraieru’ la orice.

Toată lumea e mai frumoasă - Ora 20: Mă, Gigi, uită-te, mă, la aia de la bar. Arată binișor, păcat că nu-i blondă. Ora 01: Gigi, E BLONDĂ!

Adormitul – Oriunde te-ai afla/ai pica, e bine și-ți place.

Jocurile la băut – Bolț, Bozo, Puls, Banu’, cărți,  v-ați ascunselea, tra la la la la.

Jocurile la WC – E, hai, noi bărbații le-am făcut toate. Să încerci să te piși în bol de cât mai departe posibil, să faci un cerc pe capac, să cureți tot rahatul din bol prin a te pișa pe el cu cât mai multă fervoare, să nimerești doar apa pentru a deranja cât mai mult posibil restul lumii.

Elementul de grandoare - Un efect secundar al beției care, după cum am spus mai devreme, face ca orice te ține câtuși de puțin modest să dispară. Provoci străini la bătaie, vorbești gălăgios, ai impresia că ideile tale sunt supreme etc.

Monologul gălăgios de la WC – În general, la o ieșire în oraș, singurul loc în care ești singur e la toaletă. Acolo, pe lângă a-ți vărsa urina, îți verși gândurile. “Arată așa de bine, dar nu cred că o să vrea să iasă cu mine că-i o curvă frumoasă care vrea băieți ca mine pentru că eu sunt un tip bine făcut și deștept, complet nepotrivit pentru prințese ca ea, dă-o dracu’ de curvă”. Pare familiar?

Calități sociale elevate – Cred că singurul atuu din lista atu din lista asta, ești prieten cu toată lumea și crezi în asta sincer.

Realizarea prostiei – Cu toții ajungem la acest stadiu, când stai cu fața-n palme și-ți spui: “Doamne cât de prost sunt / Am băut ca bou’ / Nu mai beau niciodată”.

Ieșirea la aer – Plăcut pentru scurt timp, revigorant și răcoros.

Aspirații spre nuditate - Deosebit de amuzantă și asta. Mereu vrem să ne dezbrăcăm. Tricoul cade mereu. Pantalonii, uneori și ei.

Să aibe alții grijă de tine – Sentiment inegalabil, să știi că poți să te faci ultimul preș că oricum va veni X, te va ridica, te va curăța și te va duce acasă.

Srsly tagged

Sunt puțin prost dispus și simt nevoia de a distruge ceva frumos. După ce am spart un CD cu filmul Pi deasupra pisicii și după ce aceasta a fugit prin cameră cu schije de CD în ochi lovind obiecte aleatorii, m-am hotărât să fac un test gen “tag” și să-l iau complet în serios. Probabil mă va binedispune. De dragul unei provocări am să-l fac pe primul care-mi pică-n mână.

A
- Available:  Nu
- Age:  20
- Annoyance: Ipocrizia, Internet Explorer
- Allergic: Nimic
- Animal: Pinguinul
- Actor: Edward Norton

B
- Beer:  Timișoreana
- Birthday/Birthplace: 16 Ian / -
- Best Friends:  Sacul, Robinetul, Cărăbușul
- Body Part on opposite sex: Părul de pe cap, cearcănele
- Best feeling in the world: Statul în pat într-o dupămasă de vară
- Blind or Deaf: Blind
- Best weather: Ploaie de vară cu descărcări electrice
- Been in Love: Da
- Been bitched out: Nu
- Been on stage: Da
- Believe in yourself: Da
- Believe in life on other planets: Da
- Believe in miracles: Nu
- Believe in Magic: Nu
- Believe in God: Nu
- Believe in Satan: Nu
- Believe in Santa: Nu
- Believe in Ghosts/spirits:  Nu
- Believe in Evolution: Da

C
- Car:  Peugeot 107
- Candy: Da
- Color:  Verde
- Cried in school: Da
- Chocolate/Vanilla: Vanilie
- Chinese/Mexican: Chinezi
- Cake or pie: Plăcintă
- Countries to visit: Elveția

D
- Day or Night: Noaptea
- Dream vehicle:  Peugeot 107
- Danced: Da
- Dance in the rain: Nu
- Dance in the middle of the street: Nu
- Do the splits: Nu

E
- Eggs: Ouă Ochi
- Eyes: Căprui
- Everyone has: Piele
- Ever failed a class: Nu

F
- First crush: Grădiniță
- Full name: Meseria “Dexemplu” Mâinii
- First thoughts waking up: “Futui”
- Food: Limbă de vacă la cuptor

G
- Greatest Fear: Orbirea
- Giver or taker: De obicei iau. Uneori dau.
- Goals:  Faimă  prin intelect
- Gum: Airwaves Blue
- Get along with your parents: Așa și așa
- Good luck charms:  Nu am

H
- Hair Colour: Brunet
- Height: 187 cm
- Happy:  Ok, ce?
- Holidays: Vacanța de vară
- How do you want to die: Repede
- Health freak: Nu
- Hate:  Nimeni

I
(In guys/girls)
- Eye colour: Indiferent
- Hair Color: Indiferent
- Height: Indiferent
- Clothing Style: Indiferent
- Characteristics: Indiferent
- Ice Cream: Curaçao
- Instrument: Tobe

J
- Jewelry: Ceas
- Job: Contribuitor la o revistă de gaming

K
- Kids: Nu am
- Kickboxing or karate: Karate
- Keep a journal: Nu

L
- Longest Car Ride: Peste 20 de ore
- Love:  Da
- Letter:  V
- Laughed so hard you cried: Da
- Love at first sight: Da

M
- Milk flavour: Lapte
- Movie: Cloverfield
- Mooned anyone: Da
- Marriage:  Nu știu
- Motion sickness: Nu
- McD’s or KFC: McDonald’s

N
- Number of Siblings: Nu am
- Number of Piercings: Nu am
- Number:  3

O
- Overused Phrases: “What the flying fuck”
- One wish: Pace pentru mine
- One phobia: Electricitate

P
- Place you’d like to live:  Caraibe
- Pepsi/Coke:  Coca Cola

Q
- Quail: Da
- Questionnaires: Da

R
- Reason to cry: Ai citit până aici
- Reality T.V.: Nu am
- Radio Station: Radio Guerrila
- Roll your tongue in a circle:  Da

S
- Song: Travka – Nimic de pe frontul de est 2
- Shoe size: 43-44
- Sushi: N-am încercat
- Skipped school: Da
- Slept outside: Da
- Seen a dead body: Da
- Smoked: Da
- Skinny dipped: Da
- Shower daily: Nu
- Sing well: Așa și așa
- In the shower:  Da
- Swear: Da
- Stuffed Animals: Nu am
- Single/Group dates: Grup
- Strawberries/Blueberries: Nicicare
- Scientists need to invent: Liniște

T
- Time for bed: Noaptea târziu
- Thunderstorms: Sublime
- Touch your tongue to your nose: Nu

U
- Unpredictable: Așa și așa
- Under the influence: Da
- Understanding: De obicei

V
- Vegetable you hate: Nu am
- Vegetable you love: Spanac
- Vacation spot: Caraibe

W
- Weakness: Irascibil
- When you grow up: Am să îmbătrânesc.
- Which one of your friends acts the most like you: Sacul. Indubitabil.
- Who makes you laugh the most: Sacul. Indubitabil.
- Worst feeling: Stresul
- Wanted to be a model: Nu
- Where do we go when we die: Nu știu
- Worst weather:  Ninsoarea
- Walk with a book on your head: Da

X
- X-Rays: Da.

Y
-Year it is now: 2009
-Yellow: Nu

Z
- Zoo animal: Pinguin
- Zodiac sign: Capricorn

Heh, a ieșit de căcat. Chiar ma simt mai bine.

Originalul. Dacă al meu e amuzant, ăsta vă va opri respirația.

Contraproductiv DOI

Înainte de toate aș vrea să menționez că acest top este succesorul lui ”Contraproductiv”, acel articol care a făcut unii cititori să se lase de masturbare pentru a-mi reproșa articolul pe internet. Ah, ce risipă. Eniuei. Topul acesta a luat naștere din propriile mele experiențe sau din cele ale altora, deci probabil că bărbații se vor regăsi mai mult în acest top, dar nu neapărat.

Subliniez că lucrurile pe care nu le vei afla de unul singur nu le vei afla de unul singur pentru că:

a. nu îți spune nimeni decât după ce ai trecut prin experiența în cauză (lucru de înțeles, dar eu consider că următoarele informații ar trebui știute anticipat).

b. ești prea prost să te gândești înainte și să te interesezi.

c. filmele porno MINT.

Așa că

Top N lucruri pe care probabil nu le vei afla de unul singur – ordine aleatorie.

nA. Dacă urinezi din picioare desculț sau în pantaloni scurți, îți vei simți urina stropindu-te.

Cea mai puțin interesantă dintre cele din top, dar nu cu mult mai mult decât celelalte sincer. Eu scriu articolul ăsta din plictiseală.  So. Având în vedere că nu e nimic deosebit de bărbătesc  să o faci din picioare (așa cum mai nou o pot face și ele) și nu ești cu nimic mai cool dacă ai pantofii și pantalonii stropiți cu pișu, așează-te că e comod.

nB. Când vei crește mare, stând jos pe WC-uri, membrul are să-ți încapă mai greu și probabil va atinge pereții toaletei, acolo unde alți mădulari s-au frecat și sau pișat.

Hopa, se pare că m-am cam împușcat în picior mai deveme. E rău să te așezi. Păi, ce să vă spun. Înafară de toaletele destinate navelor spațiale, noi barbații nu prea avem o metodă deosebit de utilă pentru ușurare, dar măcar avem păr pe piept.

n. Când fumezi marijuana, ți se usucă gura. Rău.

Imagineaza-ți cea mai călduroasă zi de vară și te afli pe un câmp pustiu departe de societate și ai petrecut toata ziua mancând nisip uscat. Vizualizează cum ți-ai simți gura. Înmulțește senzația asta cu 100 și obții exact ce simți după ce fumezi iarbă. Partea nasoală e că acest sentiment n-are să dispară pentru câteva ore, nici dacă ai bea un bidon de apă.

n. Sexul oral nu este deosebit de plăcut și a fost probabil ideea unei lesbiane.

Trebuie să mă explic. În primul rând subliniez că eu susțin teoria evoluționismului, pentru că e relevant. Care a fost ultimul animal pe care l-ati vazut felând alt animal din aceeași specie? Se poate să fii văzut, dar a fost în mijlocul împerecherii? Mă îndoiesc. Trecând la ființa umană, priviți cronologic. Inițial omul privea actul sexual ca pe o treabă din instinct, o problemă a utilității. Apoi specia a evoluat intelectual și a ajuns la concluzia că sexul poate să fie doar o chestie plăcută. Nu s-au oprit acolo. Bănuiesc că bărbații probabil că au fost primii cu tendințe intrasexuale avand în vedere că ei sunt cei care fac ceva din punctul de vedere anatomic. Ei ”bagă ceva” oricum. Probabil că apoi au încercat și femeile. Dar bărbații își foloseau scula. Femeile au început cu mâinile și apoi cred ca de dragul stimulării mai puternice și-au folosit și gura. Bănuiesc. God, e copleșitor. Eniuei. Sexul oral. Nu e așa extraordinar. Filmele porno mint.

n. Sperma pe care o lași în parteneră nu dispare și nici nu rămâne acolo.

Știi scena aia dintr-un film în care doi fac sex, fără a folosi prezervativ, apoi tipa (sau tipul uneori) se ridică și pleacă. Chestia asta nu se va întâmpla NICIODATĂ în viața ta. Sperma e lichidă. Sperma curge. Va fi o surpriză și nu va fi pentru bărbați. Un prosop, șervețele sau tricou murdar sunt câteva dintre lucrurile utile la îndemână lângă locul faptei. Filmele porno mint în general.

n. WC-urile femeilor (ca încăperi) sunt ca ale noastre fără pişoare.

Cea mai juvenilă prezență din topul ăsta, dar poate sunt unii care nu au apucat să afle. Sorry, guys.

n. Gusturile tale în pornografie vor fi din ce în ce mai dereglate.

Asta este o boală tristă care se va înrăutăți cu timpul. E trecerea de la Playboy la Hustler. Când o femeie goală nu mai e destul. Când o femeie care și-o trage nu mai e destul. Când bukkake nu mai e destul. Lucrurile la care te vei masturba peste 10 ani te-ar speria dacă le-ai vedea acum.

n. Sexul nu e mereu ceva curat și frumos.

Înainte să începi să înjuri ca un fraier, subliniez a doua oara NU MEREU. Asta înseaman că uneori e ok. Uneori e frumos. Ajută să fii îndrăgostit de persoana în cauză ajută. Dar n-ai făcut sex dacă nu l-ai făcut nervos, murdar, trist, break-up sex, make-up sex, butterface sex. O mare parte dintre acestea sunt neplăcute, cel puțin. Filmele porno mint.

n. Dacă transpiri în chiloței și te dai cu spray, zona genitală îți va lua foc.

La figurat, evident. Fă duș. Ține mai mult, e inofensiv.

n1. Fundul tău nu va fi niciodată curat.

Spun asta râzând. Poți să te ștergi o zi întreagă. Fundul tău va găsi mereu o metodă pentru a se murdări la loc.

n2. Dacă crezi că fundul unei femei e mai curat decât al tău, vei avea o surpriză deosebită și amuzantă.

S-ar putea să te surprindă chestia asta, dar femeile nu-și folosesc toaleta destinată lor doar pentru a se machia. Femeile fac ceea ce ai face tu la WC și uneori își scot din locul lor special și frumos o bucată  de material textil acoperită cu sânge maroniu pe care o aruncă și o înlocuiesc cu alta.

n3. Chiloții unei femei miros la fel ca ai tăi.

Și miros ceva mai rău într-o anume perioadă a lunii. Spun asta pentru că am văzut în diferite filme cum bărbatul ia chiloții murdari ce aparțin unui personaj feminin și îi miroase.

Dacă îmi mai vine vreo idee, mai adaug.

Închei cu o întrebare sinceră și filozofică: Care a venit prima? Sodomia sau homosexualitatea? De ce?

Concert Grimus. De ce ”nu”.

Aș vrea sa vă vorbesc despre trupele faine care își dezamăgesc fanii. Alaltaieri am fost la concertul Grimus din Jazz Pod 16, în Timișoara (<reclama> ale cărui 10 fotografii se află aici </reclama>). M-am prezentat din două motive. Motivul probabil, Solitude, și motivul probabil-nu, Omul recent.  Concertul a fost o celebrare a lansării noului lor album, Panikon, despre care nu auzisem mare lucru decât acum vreo cinci zile. Per ansamblu concertul a fost ok.  Dar a fost ok pentru că am scos fotografii ok. Muzica a fost mai puțin ok.

Trebuie să recunosc că eu cunosc Grimus de ani buni și îmi plăcea să ascult melodiile înregistrate pe un aparat foto ieftin. Omul recent, probabil singura lor melodie în limba română, cu niște versuri fucking AWESOME și puțin cam greu de găsit (pe care v-am găsit-o eu pentru că sunteți LENEȘI) nu au cântat-o nici la FânFest 2007, nici la acest concert, exact așa cum m-am așteptat. Pe de altă parte, Solitude, melodia care le-a câștigat faima pe radio-ul românesc și „în” internațional ( vezi Battle of the Bands 2008 ) a fost cântată la FF, dar nu la concert. Fuck, nici măcar nu apare pe album. Nu au cântat-o nici după ce eu și grupul meu de prieteni plus încă câțiva străini am strigat „solitude” în loc de bine-cunoscutu-l „bis”. Culmea că, decât să nu vină cât sunt strigați cu o melodie pe care ei se pare că nu o mai cântă, au venit și au cântat alte două melodii pentru încheierea aia puternică și oarecum regizată. Spun „oarecum” pentru a nu spune „complet”, dar cred că dacă nu îi chema nimeni înapoi, ei tot reveneau cu vreo scuză pertinentă gen „avem chef să repetăm două melodii”.

După concert, simțindu-ne ca niște fani vechi și neîndreptățiți, am întrebat solistul de ce au lipsit cele două piese. Omul recent cică e o poveste veche (o scuză deosebit de comodă pentru „întregul album e în limba engleză”, lucru pe care îl pot înțelege), dar solitude, citez, „atunci când am încercat să o cântăm în studio, nu a ieșit așa bine”. Atunci de ce nu au pus-o pe cea înregistrată deja în studio și sună excelent? Apoi a adăugat „nu ne mai reprezintă ca o trupa”… Da. Asta a spus. Piesa care i-a făcut faimoși, piesa cea mai difuzată la radio, piesa cu care au câștigat concursuri. Piesa aia. Adevărul trist este că sound-ul în piesele de pe album e identic de la una la alta, fiind greu de distins, cu puține excepții. Totuși, toate seamănă izbitor cu Solitude.

Poate e nostalgia faptului că n-am să mai aud niciodată acele piese live. Poate Travka. Nu știu. Știu doar că Grimus a ras pula cu penseta.

Later Edit:

Am scos faza de la inceput pentru ca se pare ca prea multi se simt de-a dreptul jigniti de ceea ce am scris eu si, sincer sa fiu,  cred ca am exagerat nitel. In rest, ramane cum e.

Popas in gara mea

Există o grămadă de locuri fascinante pe plaiurile noastre mioritice. Sunt autzostrăzi imaginare, birturi comunale, cămine culturale, cartiere comuniste, centre comerciale, castele construite cârn cu cărămizi crăpate. Mai e şi gara, locaţie mirifică, intersecţie social-culturală, e locul în care vei afla că eşti cel mai curat, bogat, bine îmbrăcat, frumos, fericit, destept, răbdător şi precaut om din toată România. E primul loc la care se gândeşte cam orice român atunci când simte mirosul materiilor reziduale umane. Aşa, timişorenii îşi văd Gara de Nord.
La intrare eşti întâmpinat de reviste rebus, altele sudoku şi multe, multe materiale pornografice plăcute privirii. Duhnesc şaorme, pleşcaviţe, fornetti, sandvişuri cu pui şi porc. Viitori pasageri ocupă treptele, cerşetori te binecuvântează şi mirosul te dezgustă. Ţigani taie cozile şi cei ce aşteaptă comentează în şoaptă. Nu se va întâmpla niciodată ca un alb să comenteze în gura mare unui ţigan la coadă. Toate caseriţele îţi reproşează când le întrebi de alte trenuri. „Ce crezi că-s eu, dom-le, ghişeu de informaţii?”. Le plăteşti cu o bancnotă mare, îţi cer să plăteşti mărunt. Ele lucrează pentru o instituţie deţinută şi finanţată de stat şi îţi cer ţie mărunţiş. Trenul întârzie 20 de minute. Sala de aşteptări e plină de babe cu plase de rafie. La noi, nu eşti călător dacă nu ai plasă de rafie. Stai în picioare pe peron şi dârdâi. Toate scaunele sunt ocupate de mici huligani care te bat, mari hoţi care te fură şi, la mijloc, băieţi şi fete care adulmecă acetonă din punguţe arginti. Toţi se salută cu poliţiştii comunitari, unii chiar dau mâna cu ei. Tu nu poţi face decât să-i mulţumeşti Domnului că nu e noapte. În acea zi, doar tu ai ţigări pe tot peronul. Copasagerii tăi devin cerşetori şi fiecare apelează toţi la tine.
O femeie cu nasul înfundat anunţă venirea trenului tău. Te rogi să prinzi vagoane decente. Când acesta trage în gară, constaţi că acum, în acest moment, miroşi mai plăcut decât vei mirosi restul zilei, apoi urci.Banchetele din piele sunt toate rupte. Cauţi cea mai inofensivă şi frumoasă femeie, singură în compartiment. O găseşti, intri cu ea. Nu o găseşti, stai în picioare. Ai noroc. Îţi urci bagajele deasupra cuierului şi te aşezi în faţa ei. Îi spui că-i frig. Îi spui că e nasol că-i iarnă. O întrebi unde merge. Intră ursuleţ în compartiment şi se pune lângă ea. De fiecare dată când inspiri, eşti înţepat de aftershave-ul în care s-a înecat iubitul fetei, domnul „300 $”. Deschizi geamul, el îl închide după câteva momente. Priveşti afară şi observi că trenul lângă care te afli începe să plece. Îţi dai seama că de fapt al tău pleacă. Cerşetorii şi ţiganii îţi fac cu mâna, homleşii îţi arată pancarde cu „Ne ve fi dor de tine” şi „Te aşteptăm”. Primul pas spre o gară europeană. Începi să numeri secundele până cobori din tren. Îţi propui să locuieşti o săptămână într-o toaletă publică pe roţi decât să revi în Gara de Nord, Timişoara.

How Diablo 3 should REALLY look like.

Because I have had MORE than enough of all this “it’s too colorfull”, “it looks just like WoW” or “how diablo 3 should look like” bullshit, I took it upon myself to show you how you’ve all got it wrong and how it should really look like.

Review Space Siege

Următorul articol trebuia să intre în PCGames, dar e prea lung pentru un joc prost.

Uneori chiar simt că îmi va fi dificil să dau impresia că mă pricep la joace, având în vedere că sunt tinerel şi am intrat în ele cam târziu. Nu, dragilor, nici pe Dungeon Siege nu l-am jucat. E trist faptul că un incompetent ca mine e pus în faţa acestui sequel spiritual de-al seriei fără să aibe prea mare habar de standardele aşezate de către cele precedente. Meh.

Space Siege, continuarea grandioasă a seriei Dungeon Siege, a fost creat sub aripa unui om care se aseamănă unor personalităţi precum Peter Molyneux sau Gabe Newell, domnul Chris Taylor al Gas Powered Games. Aceştia sunt cunoscuţi pentru crearea acestei serii, dar şi pentru mai recentul Supreme Commander, un RTS foarte reusit care mi-a aşezat bietul PC în patru labe şi l-a penetrat cu fervoarea unui deţinut american ŞI negru. În fine.

Înainte să intru bine în articol, ar trebui să vă împărtăşesc un avertisment sub forma unei relatări scurte. „A fost odată ca niciodată un studio în orăşelul Redmond din Washington. Acesta se numea Gas Powered Games. Acolo, mai mulţi oameni inteligenţi şi-au pus căpşoarele la contribuţie şi, de-a cursul anilor, au creat monstruleţi ludici pe care i-au lansat nemiloşi asupra lumii. Pentru o perioadă bună, totul a fost bine. Într-o zi întunecată de primăvară, prin luna mai al anului 2007, aceştia s-au aliat cu un alt grup malefic, SEGA, pentru a crea un nou RPG. După un an şi-un pic, creatura a fost terminată. Space Siege a fost lansat, un joc atât de rău violat în dorsal, încât până şi localnicii din Redmond au simţit-o. Creatorii nu vor uita niciodată acea zi, cea în care s-a aliat cu SEGA şi au distrus ceva ce era cu adevărat frumos.”

Câteva probleme micuţe

Jocul de faţă voia să fie o rupere de tradiţie, aşa că au mutat povestea dintr-un trecut fantastic plasat într-un univers paralel în viitorul relativ apropiat al Plenăt Ărf, peste vreo două sute de ani. Nu pot spune că această idee e greşită, trecutul fantastic fiind, într-un fel sau altul, la fel de folosit precum „povestea” celul de-al Doilea Război Mondial. Să fac un sumar inteligent al poveştii. Gândiţi-vă la povestea din universul Halo, axându-va mai mult pe cea din al doilea. Acum în loc de „The Covenant” puneţi „The Kerak”. Gata.

Povestea începe cu atacul asupra pământului de către această rasă extraterestră. După scurte secvenţe intermediare, aceştia ajung şi pe nava pe care se află personajul principal, Seth Walker. Cam p-aci controlul intră în mâinile jucătorului şi începe pac-pacuiala. Omori câţiva apoi ţi se spune că tre să mergi să repari motorul. După ce treaba e rezolvată, prietenul tău moare mergsdfsafdawfwAF. Nu mai pot să continui. Nici nu mai vreau. Creierul meu refuză să-şi amintească detaliile ce-mi lichidează neuronii. Povestea pare să fi fost scrisă de cel mai mare fan de acţiune şi SF, un bărbat de 32 de ani cu sindromul Down al cărei mame, cât îl purta-n burtică, avea o dietă axată exclusiv pe heroină şi lac de unghii fierte şi injectate vaginal. Personajele au complexitatea comparabilă unui elastic de prins părul şi am impresia constantă că am auzit voice-actingul în fiecare joc SF prin care am butonat vreodată, şi că în toate era aşa de prost. A fost anunţat că jocul va prezenta câteva idei morale despre modificarea omului folosind tehnologie, oferind posibilitatea ca jucătorul să-şi sacrifice umanitatea pentru a fi mai puternic. Nimic nou sub soare. Astfel produce o dificultate relativ versatilă, jucătorul, dacă simte ca e prea dificil, poate să mănânce acest spanac paracontextual. Partea proasta a acestui concept e că „bonusul endgame” e pierdut de către cel care a ales să-şi masacreze personajul şi să-l robotizeze.

Modul în care se prezintă unele laturi ale storyline-ului este deosebit de cretin, apelând la diverse chestii precum PDA-uri găsite pe jos. Totuşi, acestea erau şi în Doom 3 şi îmi placeau la nebunie. Ce e schimbat? În Doom găseai un PDA / persoană. Nu se întâmpla niciodată să existe mai multe care să aparţină aceleiaşi persoane, lucru care era perfect logic. Pe de altă parte, în SS am găsit consecutiv 6-7 care aparţineau aceluiaşi tip care-şi căuta fetiţa. Vă rog să vizualizaţi: omul ăsta merge pe coridoare vorbind într-o sculă de dimensiunea şi funcţionalitatea unui telefon mobil, iar la fiecare 4-5 propoziţii, îl aruncă pe jos şi-l lasă acolo. Mai merge 20 de metri, scoate altul şi repetă. De 6-7 ori. Toate puse în calea mea.

Alte probleme, dar tot micuţe

Engine-ul jocului, din câte am citit, este o versiune foarte modificată a engine-ului Dungeon Siege 2. Pot spune că SS arată ok, „vrăjile” pe care le ai la dispoziţie sunt rendate simpatic, chiar şi la setări mai modeste. Muzica este destul de reuşită şi suntetele la fel. Mi se pare foarte tare să merg peste ţevile rupte de pe jos, ca acestea, ajutate de software-ul fizic al jocului, sar şi se izbesc de pământ, scoţând un sunet extrem de realist. Nu ştiu de ce, dar îmi place la nebunie să fac asta. E singura experienţă plăcută din întreaga tărăşenie.

Altă grozăvenie e path-finding-ul. Varză. HR-V, roboţelul care îţi formează party-ul, abia te urmăreşte, se pierde pe drum si, fiind o unitate range, se bagă direct între inamici. Sunt câteva comenzi simpliste pe care i le poţi da, gen „vino aci” sau „omoara aia” pe care abia le respectă. Avatarul nu e nici el mai bun. Dacă dai click după colţ, stă vreo două secunde să se gândească, face doi paşi înapoi, merge către colţ şi-şi dă în el. Ajunge la un moment dat după colţ, prin a merge înainte cu faţa la perete, împingându-se până ajunge pe cealaltă parte.
Jocul, în ale sale secvenţe intermediare, arată uneori personajele de aproape. În general, nu ar fi o problemă, dar hai să pun o întrebare filozofică, una care-mi stresează grav răbdarea: ce joc din secolul XXI nu are animaţie facială?! HALF LIFE 1 AVEA ANIMAŢIE FACIALĂ! ÎN 1998!!!

Cea mai MARE prostie a jocului este cursorul. N-am mai văzut in viaţa mea un cursor aşa de mare şi ăsta nu e nici măcar interesant, animat sau ceva. E o simplă săgeată galbenă care e cât degetul meu mic, dacă îl lipesc de monitor. Pentru prima dată, cursorul îmi distrage atenţia de la joc. Nu sunt rare ocazile când trebuie să îl dau la o parte pentru a vedea ce naiba se întâmplă.

Partea de realism al fizicii ingame este o parte deosebit de amuzantă a jocului. Absolut toate lucrurile interactive, de la blocuri de metal la butoaie pline de explozibil sunt făcute din polistiren. Caracterul pe care îl controlam, total nemodificat tehnologic, dădea nişte şuturi din mers tuturor obiectelor ce-i stăteau în cale. Toate zburau o grămadă de metri, apoi aterizau şi mai ţopăiau de câteva ori. Era de-a dreptul hilară treaba. Am făcut şi un experiment cu nişte butoaie puse în linie, lipite de un perete. În momentul în care am atins butoiul unei extreme, cel din cealaltă a zburat cât colo. Să nu credeţi că era singurul, care erau atinse îşi luau zborul. Deosebit de amuzantă treabă.

Încă puţine probleme, deloc grave

Acum câţiva ani a apărut un joc asemănător, Shadowgrounds, care mie mi s-a părut fantastic. Povestea era idioată şi personajele cam a moaca, dar gameplay-ul era superb. Un shoot’em up simplist în care nu făceai decât să omori o grămadă de extratereştri. Jocul era top-down, complet 3D, folosindu-se de o schemă de control mouse-tastatură. Vi-l recomand din toată inima. Acum mă întreb: de ce nu a putut să facă GPG aceeaşi alegere? Să descriu controlul:

Pentru a-ţi mişca personajul, e necesar un click stâng al mouse-ului folosind cursorul îndopat cu viagra. Pentru a ataca, dreapta. Cum mare parte din acţiunea jocului se petrece la distanţă, GPG au avut ideea genială de a introduce „dodge”. Apăsând Space, personajul se rostogoleşte în direcţia cursorului. Conceptul acesta este complet dobitoc pentru că nu ai cum să tragi în ceva şi să sari din calea gloanţelor în acelaşi timp. Fizic. Imposibil. Dacă dai să sară cât tragi, idiotul sare direct între extratereştrii. Mi-ar fi plăcut ca atunci când apăsam tasta space, eroul să urle ceva în arabă, dar se pare că doar eu am idei practice. Arsenalul jocului dă impresia că va fi divers, dar cum eu nu i-am dat răbdarea mea mai mult de 2 ore, n-aş ştii cum sunt acestea. Totuşi, în acest scurt timp, jocul mi-a demonstrat că nu doar armele bazate pe energie au muniţie infinită, ci şi cele pe gloanţe. Fascinant!

Camera din joc mă făcea să cred că mi-am bătut cuie în nervul optic. Unghiul este veşnic nepotirivit, nu toţi pereţii sunt inerţi, în unii camera se opreşte şi se… răstoarnă. Sare fuga după decorul nivelului şi te trezeşti în mijlocul luptei că nu vezi decât o ţeavă. Eu sunt o persoană care a terminat Legacy of Kain: Defiance, chiar şi cu camera sa extrem de criticată. A intra în Space Siege de bună voie conferă jucătorului sentimente masochiste.

Extratereştii au ca dorp doar grenade şi upgrade parts care sunt folosite la îmbunătăţirea armurii, armelor, roboţelului etc. a personajului. Partea „RPG” a acestei podoabe ludice o face pe cea a lui DeusEx 2 să strălucească falnic. Este extrem de simplistă, nu oferă nici un de profunzime în dezvoltarea caracterului şi toate punctele de experienţă sunt primite scriptat, în unele momente cheie ale story-ului.

Interfaţa vrea să fie una tipică de RPG, dar face o greşeală catastrofală. Aşa cum suntem toţi obişnuiţi, ablităţile personajului apar în partea de jos a ecranului şi sunt activate ba prin a apăsa tasta numerică ce-i coincide, ba prin a da click dreapta pe ea. Ei, vă spun cu fascinaţie că în SS, dacă dai click dreapta pe icoana abilităţii, nu se întâmplă nimic… Da. Ştiu. Uimitor. Dacă dai stânga, crede că vrei să faci drag. Subliniez şi că în acest joc se folosesc DOUĂ „abillity bars”, una pentru personajul principal, alta pentru HR-V, lucru care te obligă să foloseşti toate tastele numerice şi mare parte dintre F-uri.

O încheiere problematică

Acesta este unul dintre cele mai oribile jocuri pe care le-am jucat vreodată. Nu-l recomand nimănui cu un creier în cap. Mai bine aruncaţi banii pe foc.

Totul este relativ când eşti prost ca noaptea

Acum că postul care trebuia să atragă controverse e online şi citit, mă gâdilă ideea de a trece la ceva mai serios.

Eu tind să fac o chestie de care unii fug, ca un homofob dintr-un gaybar, iar alţii pretind că o fac pentru a satisface erecţiile fanilor de 14 ani. Această chestie se numeşte “a gândi” şi tind să o fac destul de des. Mare parte dintre voi aveţi să-mi ignoraţi masculinitatea proeminentă şi aveţi să mă catalogaţi “îngâmfat” pentru aceste cuvinte. Bravo vouă, nu recomand citirea a ceea ce urmează pentru că vă veţi expune riscului de a învăţa ceva şi, după cum ştim, acesta nu e decât un lucru RĂU.

Să continui pentru cei care nu s-au supărat şi au fugit plângând.

Probabil că aveţi o cunoştiinţă, poate chiar un prieten apropiat, care, pentru a-şi escala statutul intelectual, rosteşte ocazional, de obicei în mijlocul unei discuţii: “Totul este relativ”. M-am “luat” de această idee într-una dintre scrierile mele recente (pe care o puteţi găsi după ce da-ţi un click pe “Galeria Mâinii” din dreapta şi căutaţi scrierea “10″. Nu vă învinuiesc dacă nu o faceţi, acopăr iar ideea aci). Dacă nu te-ai supărat mai devreme şi eşti chiar tu o persoană care crede în această frază, fii atent, ciuleşte urechile.

Dacă stăm să ne gândim, dar omiţând din start ideea de soartă, Dumnezeu, curs predefinit al timpului (=soartă) bla bla, într-adevăr, putem presupune că totul este relativ şi, în acest fel, o alegere făcută nu mai este cea corectă mereu, cum ar fi în cazul unei vieţi predefinite (unde orice alegere ai face nu poate fi greşită în absolut nici o situaţie pentru că tu pur şi simplu ai face ce “altcineva” a “scris” înaine să o faci). Dacă totul ar fi relativ, indiferenţa ar fi adevăratul împărat al universului, pentru că răspunsul la această alegere e tot relativ. Automat nu mai poţi prezice cert ce se va întâmpla şi conceptul de “previzibilitate” devine inexistent.

Nu sună prea plăcut, dar, dacă cei care pretind că “totul este relativ” e corect, acesta e adevărul. Până acum nu am nimic de reproşat. Până acum.

Să vă demonstrez exact cât de filozofi sunteţi, sau sunt prietenii voşti: dacă într-adevăr totul este relativ, atunci prin a spune “Totul este relativ” ai şanse să te contrazici din start. Dacă totul este relativ, atunci, automat, şi fraza “Totul este relativ” este relativă, deci se poate ca ideea propoziţiei să nu fie adevărată. Nu avem cum să demonstrăm dacă e vorba de haos sau de soartă, nu pot nega acest lucru, dar prin a asuma o poziţie fermă juxtapunând ideea aceasta care se poate să se autocontrazice recursiv, fără a o înţelege din start, e un semn tipic al prostiei. Ruşine să vă fie. Reduceţi la absurd un lucru care s-ar putea să va facă tembeli.

Na, asta am avut de zis. Poate nu vi se pare la fel de interesat precum multi-controversatul meu top, dar cred că vă înşelaţi. Pasează link celora care vorbesc aceast lucru care e poate o prostie şi râzi şi tu de ei.

Zic “poate” foarte mult. “Poate” totul e relativ, dar “poate” esti prost pentru că o spui. Varianta din urmă pare mai plauzibilă pentru că nu e singura chestie care ar demonstra acest lucru. Următorul meu articol de genu’ ăsta va conţine ideile mele despre viitor.

Contraproductiv

În ideea unui articol contraproductiv, dar cu o oarecare valoare practică, m-am decis să scriu topul celor 5 metode folositoare pentru a te descotorosi de erecţia mult iubită. Ştiu că sună ca o idee “omgwtfbbq”, dar poate unor persoane li s-a acrit de erecţia matinală sau poate s-au săturat sex. Cine ştie, mai sunt şi d-ăştia pe glob. Hai să intru în ea odată, că vă miros nerăbdarea.

Top 5 metode pentru a te scăpa temporar sau total de erecţie.

5 – Mâncă-ţi bătaie

Fă pe şmecherul în baruri pline de cefe late şi vei vedea că, după încăiererea iminentă, te vei duce acasă şi unealta-ţi va fi mai flacidă decât un vibrator topit. E o treabă de doar câteva zile, dar, dacă citeşti acest top cu interes, atunci vei ştii că puţin e mai bine decât nimic (când vine vorba de lipsa erectiei, nu de ea in sine).

4 – Material mârşav

Cea mai simplă metodă pentru a realiza acest lucru este apelarea la cel mai scârbos, dezgustător şi dereglat material pornografic posibil şi vizionarea acestuia până când începe să îţi plângă sufletul. Recomandările mele sunt old, lactation, scat şi, coup de grâce, 2 girls 1 cup. Nu recomand a… face ceva în acest timp că, Doamne fereşte, poate are să vă placă! Rezultatul va fi rapid şi de fiecare dată când penisului îi trece prin căpşor vreo idee nesimţită, îşi va aminti.

3 – Rupe-o

Da, copii, chiar dacă nu e o idee prea ortodoxă (fiind o tradiţie a evreilor) ruperea sau tăierea intenţionată a prepuţului vă va scuti de erecţie cel puţin două săptămâni. Realizarea acestui act mirific se poate face prin mai multe feluri amuzante: o partidă de masturbare bărbătească, o noapte fără vazelină cu prietenul tau cel mai bun, foarfecuţa veseliei, etc. Rezultatul e complet garantat şi penisul va deveni mai cool decât cicatricea după o tură de apendicită.

2 – Pertitenţă insistentă

Mă, sunt unii în lume, adevăraţi guru, care pot spune “nu mi se va scula” şi nu li se scoală. Ştiu, te lasă total perplex ideea asta, dar, uite, chiar se poate. Stai o zi întreagă cu pornografia-n poală, meditezi şi te străduieşti. Am pus această metodă pe locul 2 pentru că, dacă e cu adevărat realizată treaba, poate fi veşnică.

Recomand celor cu adevărat cardiaci să nu citească primul din top. E traumatizant.

Eşti avertizat.

Sigur?

Ok.

1 –  Sentiment matern

Vezi-ţi mama goală. Da, aici se acreşte ciorba cu adevărat. Te rog, acum, vizualizeaz-o pe maică-ta goală sau, pentru că ţi-ar sta mai mult în fire, pândeşte-o până când merge la toaletă şi aşteaptă lângă uşă. În momentul în care auzi că se ridică, intră peste ea. O altă idee, tot pentru firea ta, ar fi să aştepţi să intre la duş. Acolo e simplu, intri în baie cât e la duş şi tragi perdeaua. E suficient? Mai vrei un exemplu? Ok, uită-te prin gaura cheii. E bine? Perfect!

Oricât de tembel ar fi tot ce am scris mai sus, trebuie să admiteţi că, atunci când vine vorba de poluarea internetului, Victoria mă întrece.